HOLI – Festivalul culorilor in India

0

Holi este una dintre cele mai frumoase sarbatori din India care are o origine foarte veche si celebreaza triumful binelui asupra raului. Denumirea de festival al culorilor provine de la o legenda in care Krishna, caruia ii placea sa joace feste si farse stropea fetele din sat cu apa si culori .
Holi este un festival de primavara care este prezent in primul rand in India si Nepal dar care a devenit popular si in alte regiuni ale lumii cu populatie de origine hindusa cum ar fi Asia de sud si chiar Europa si America. Este o sarbatoarea a renasterii, a dragostei, a culorilor si a voiosiei.
Festivalul culorilor marcheaza sfarsitul iernii si inceperea unui nou sezon de recolta. Nu are o data fixa ci se celebreaza in prima zi dupa prima luna plina din martie numita Phalgun Purnima. In 2015 festivalul a avut loc pe 6 martie
Sarbatoarea incepe cu un foc in noaptea inainte de Holi unde oamenii se aduna, canta si danseaza. In dimineata urmatoare incepe adevaratul carnaval al culorilor cand oamenii arunca pulberi colorate catre cei de langa ei sau se stropesc cu apa colorata.

Festivalul culorilor in India

Festivalul culorilor in India

Deoarece sarbatoarea ia amploare exista chiar si tancuri cu apa colorata sau cei mai inventivi folosesc baloane umplute cu apa colorata.
Este un joc la care participa toti indiferent de statut: prieteni sau straini, bogati sau saraci, femei sau barbati, copii si batrani.
„Lupta” cu culori are loc peste tot in aer liber, pe strazi, in parcuri si chiar si in temple. Oamenii rad, se bucura, si impart delicatese dulci si bauturi care nu de putine ori contin hasis ceea ce face ca totul sa se transforme intr-o mare „ameteala”.

Holi festivalul culorilor

Lupta cu culori se desfasoara peste tot

Seara se merge in vizita, de obicei la rude si ” este un prilej de a oferi cadouri impachetate frumos celor dragi.
Festivalul semnifica victoria binelui asupra raului, sosirea primaverii, sfarsitul iernii si pentru multi e un prilej de bucurie, de veselie, de impacare si de a redeveni copii jucandu-se cu culorile.

Mie tare-mi place acest festival si mi-as dori mult sa fiu odata acolo.

 

De ce sarbatorim femeile pe 8 Martie?

0

Fiindca ne sunt dragi, fiindca ne plac, fiindca asa face toata lumea. Dar de ce si de cand sarbatorim femeile?

Raspunsul pleaca dintr-o razvratire. Era in anul 1908, cand muncitoarele din New York au iesit in strada. Voiau drept de vot, conditii normale de lucru, respect, salariu pe masura efortului. Mofturi, nu? Un an mai tarziu, pe 28 februarie, a fost sarbatorita pentru prima oara Ziua femeilor. In august 1910, cu ocazia Internationalei Socialiste reunita la Copenhaga, s-a propus sarbatorirea zilei internationale a femeii, fara a fi specificata o data anume. Ei bine, sarbatoarea a fost celebrata pentru prima data pe 19 martie 1911, iar incepand din 1913, femeile din Rusia au sarbatorit ziua femeii in ultima duminica din februarie. Data de 8 Martie a fost aleasa drept Ziua Internationala Femeii abia in anul 1913.

Urmatoarea etapa in instituirea unei zile dedicate femeii a fost proclamarea, in 1975, de catre ONU, a Anului International al Femeilor si declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru conditia femeii.

8 martie

Eii, si de atunci sa te tii sarbatoare si emancipare, mai ales ca femeile au si atuuri. Doamnele au demonstrat pe tot parcursul istoriei ca pot fi foarte puternice, ca pot conduce imperii, ca pot distruge tari si state, Diana de Poitiers, Ecaterina ce Mare, Elisabeta Angliei, Regina Victoria sau Regina Maria sunt cateva fotografii dintr-un album imperial al puterii feminine. In Anglia anilor 1800 se sarbatorea “Duminica mamei”, in a patra duminica de la inceperea Postului Pastelui.

8 martie

8 martie

In Romania, una din trei intreprinderi mici si mijlocii este condusa de femei. Care sunt atuurile doamnelor? Empatia, puterea de sacrificiu, forta interioara, dragostea pentru cei din jur si imensa daruire catre comunitate.

 

In prezent, Ziua Internationala a Femeii este sarbatorita in Albania, Algeria, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia si Hertegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croatia, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazahstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia.

8 Martie este ziua feminitatii, a frumusetii, a dragostei, ziua in care femeia este in centrul atentiei, este sarbatorita de copii, de soti, de prieteni.

De Dragobete se sărută fetele

0
Dragobete sarbatoarea romaneasca a dragostei.

Dragobete sarbatoarea romaneasca a dragostei

In calendarul crestin ortodox la 24 februarie se sărbătorește “Întîia și a doua aflare a Capului Sf. Ioan Botezătorul”, sărbătoare numită în spațiul slav Glavo-Obretenia.

Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi „dragu” ‒ drag și „bîti” – a fi (deci a fi drag). Ca atare denumirea slavă a început să fie adaptată încet-încet la limba noastră, astfel apărînd în evul mediu denumirile Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete (unele dintre ele, foarte apropiate de denumirea cunoscută astăzi ‒ Dragobete), pînă cînd, probabil și sub influența principalelor caracteristici ale sărbătorii s-a impus pe arii destul de extinse mai ales în sudul și sud-vestul României şi în Moldova denumirea ‒ Dragobete.

Potrivit unor legende populare, Dragobete, ori conform altei variante Dragomir a fost fiul Babei Dochia. El este prezentat ca un tînăr voinic, frumos și bun. Ca Făt-Frumos din basme – simbolul dragostei firești, curate, Dragobete inspiră fetelor și femeilor „încredere în dragoste”

O altă dovadă a originii dacice a numelui respectiv poate fi existența în cadrul sărbătorii Dragobete a unei tradiții străvechi – luatul fraților și surorilor de cruce (înfrățitul și însurățitul). Două persoane, care doreau să se înfrățească/însurățească, se zgîrîiau puțin la mînă, în formă de cruce (ca să curgă sînge) și apoi suprapuneau zgîrîieturile. Astfel deveneau frați și surori de cruce. Alții doar se îmbrățișau și se sărutau frățește, cu jurăminte de ajutor reciproc. Cei deveniți frați și surori de cruce făceau o mică masă pentru prieteni.

Traditii de Dragobete

In popor se crede, că spre sfîrșitul lui februarie, în preajma începutului primăverii, se logodesc păsările cerului, cele sedentare. Acestea se adună în stoluri, se împerechează, încep să-și facă cuiburi. Se zice, că păsările care nu se împerechează în ziua de Dragobete rămîn fără pui tot anul.

Se credea deasemenea că e semn rău, dacă o fată sau un băiat nu întîlneau la Dragobete măcar un reprezentant al sexului opus, se zicea că nu vor fi iubiți, iar dacă o fată ieșea cu un băiat și nu se sărutau, se credea despre ei că nu se vor mai iubi în acel an, că doar nu degeaba se spunea că „Dragobetele sărută fetele”.

O alta traditie purta denumirea de “zburatorit” si consta in intalnirea cetelor de baieti si de fete in locuri din afara satului, pentru a strange primele flori ale primaverii si pentru a socializa. Dupa aceea, fetele plecau in fuga spre casele lor, iar daca vreun tanar reusea sa o ajunga din urma pe cea pe care o placea, ea ii putea confirma ca isi doreste sa se logodeasca printr-un sarut in public. In acest fel, tot satul stia ca in toamna va fi o nunta.

În popor se mai spune, că tinerii în această zi trebuie să bea ceai din crenguțe de vișin și să mănînce turte cu șulfă sau trăsniţei (din semințe de cînepă pisate), ca să aibă parte de dragoste în timpul anului.

In aceasta zi fetele trebuie sa se spele pe fata cu zapada topita, pentru ca obrazul sa le fie curat si stralucitor, asemenea omatului. Aceeasi apa provenita din topirea zapezii poate fi pastrata peste an de catre cele care doresc sa o foloseasca la farmecele de dragoste.

În general, sărbătoarea era considerată una de bun augur pentru treburile mărunte din casă, dar nu şi pentru treburile mari, așa că oamenii evitau să muncească prin ogrăzi sau la camp de teamă că „vor ciricăi toată viața” ca pasarile.

 

Arhivă



Hit Counter provided by technology reviews