..oberursel.de.. Aber jedenfalls abgeschlossen, und der Rest der Strafe war mehr lesen eine inkohärente Gemurmel wie gierig fiel. Außerdem beendete er das saftige Gericht, Soße und alles, und spülte das Ganze mit einer Tasse Kaffee nicht Hammersmith Kaffee oder dem dunkelbraunen Flüssigkeit, mit einem Geschmack abgestandenen, Tabakpfeifen und dass Fräulein Babette Gembitz gekommen waren, überzeugen sich selbst gab es zur website Kaffee, cialis viagra online kaufen sondern ein duftend Absud, aufgeweicht reiche, süße Sahne und enthält all die köstlichen Duft der beste fünfunddreißig Cent Kaffee, frisch gemahlen aus dem Lebensmittelladen. Ja, Henrietta, rief Sam als stieg überlasse ich Hochzeiten und modische Hotels gehen, und ich essen mit hochwertigen Kunden in Restaurants, in denen man natürlich ein hochwertiges Kunden verstehen dauern würde, aber würden Sie glauben, Henrietta! Ich habe noch so Kaffee oder solche gefГјllte Rinderbrust schmecken, wie Sie Frau Schrimm das Kompliment ihre Anerkennung strahlte. Gleich morgen Sie etwas Hühnerfrikassee bekommen würde, Sam, sagte sie, wenn Sie hier um halb elf scharf bekommen würde.

O primavara vesela!

0

Primavara a sosit, urarile sunt pregatite, martisoarele sunt cumparate, florile sunt si ele pe drum, iar zambetele….la purtator. Oficial, astazi incepe luna bucuriei. Asa obisnuiam sa o numesc in gimnaziu si in liceu. O luna in care fetele erau in centrul atentiei, se mandreau cu martisoarele si florile primite si tot pe baza “atentiilor” se stabilea si nivelul lor de popularitate in scoala. Pe atunci, martisoarele erau martisoare. Adica simple, frumoase si de efect.

Acum avem martisoare tip brosa, tip pandant, tip inel. Avem si martisoare kitsch. Din ce in ce mai multe. Insa ma bucura ca de cativa ani, oameni frumosi si talentati au readus moda martisoarelor traditionale. Ma refer la acele martisoare din lemn, pictate manual sau sub forma de papusi brodate ori imbracate in portul national.  Un martisor tip papusa am primit si eu anul acesta si il port cu drag si cu mandrie.

Traditia spune ca cei care poarta martisorul (canaful) pana la Florii vor fi sanatosi si frumosi ca florile, dragastosi, bogati, norocosi, feriti de boli si de deochi. Nu stiu daca il voi purta pana in aprilie, cand infloresc copacii, dar cu siguranta nu ma despart de el in urmatoarele saptamani.

Acum, la inceput de martie, va doresc din toata inima sa va fie toata viata exact ca o primavara de martisor. Cu multe flori, soare si plina de veselie.

Va imbratisez 🙂

Moş Nicolae – sau cum nu îmi doream să vină

2

Ador să mi se facă daruri, indiferent de cât de mici şi nesemnificative sunt pentru alţii. De exemplu, am o bucurie imensă chiar şi acum când găsesc în cizmuţe o simplă portocala. E o bucurie simplă şi naturală, care îmi arată că micul copil din mine trăieşte şi simte la fel de intens ca atunci când credeam în Moş Nicolae.

În copilărie nu dormeam toată noaptea. Aveam emoţii şi aşteptări mari. Mă gândeam cum ai mei au umplut holul cu dulciuri şi hăinuţe numai pentru mine. Cadouri care aşteptau nerăbdătoare să le desfac şi să le port cu mândrie.

Însă pe Moş Nicolae nu l-am iubit întotdeauna.

Nu l-am iubit, şi chiar l-am urât, când, într-un an, mi-a adus un caiet special pentru clasa I. Caietele acelea pe care le folosesc micuţii pentru a învăţa să facă literele şi bastonaşele corect.

S-a întâmplat pe când aveam 6 ani şi mă pregăteam să intru în clasa I.

Moş Nicolae – sau cum îmi doream să nu vină

Nici nu îmi aduc aminte când am scris ultima dată cu stiloul.

M-am ridicat din pat, am străbătut holul, însă nu m-am uitat la ghetuţe. E o tradiţie de a mea pe care o păstrez şi acum. Îmi las cadourile să aştepte ca şi cum ar trebui să ceară să fie deschise.

Când m-am apropiat de daruri, deasupra tuturor cadourilor era caietul. Caietul care mi-a provocat atâta dezamăgire încât nu am vrut să deschid şi celelalte cadouri. Am plecat îmbufnată în camera mea şi am început să plâng.

Caietul, vorbesc de el ca şi cum ar fi o persoană, era semnul că trebuie să mă duc la şcoală, că trebuie să învăţ şi să fiu responsabilă. Caietul adus de Moş Nicolae mi s-a părut atunci cel mă urât şi neinspirat cadou.

Caietul a fost pentru părinţii mei un simplu gest, care i-a pus însă pe gânduri. Credeau că nu o să-mi placă niciodată cartea, că o să fiu codaşa clasei. Fiecare cu exagerările lui.

Acum, caietul e o amintire care mă face să râd cu gura până la urechi. Caietul e parte din amintirea de Moş Nicolae pe care mama mi-o povesteşte în fiecare an. În 2012, prin telefon. Ne luăm revanşa la anul.

sursa foto: diatea.blogspot.ro

Arhivă



Hit Counter provided by technology reviews